Munţii Bucegi: Valea Seacă dinte Clăi Brīna lui Răducu
-
21 noiembrie 2010
-
După ce īn
august 2008 am parcurs
Valea Morarului din Munţii Bucegi (considerată traseu de
alpinism 1A), duminică am pornit alături de
Adrian Fako şi
Cristina Ilie spre cea de-a doua mea vale nemarcată: Seaca dintre Clăi (tot
īn Munţii Bucegi).
Mă trezesc cu noaptea-n cap la 5 dimineaţa, arunc nişte salam īn ghiozdan, īnhaţ
pioletul (poate e zăpadă pe vale) şi bocancii tehnici, mănīnc īn grabă nişte
lapte şi pornesc motorul de la Logan. O iau īntīi pe Cristina şi mergem după Adi.
Aşteptăm, aşteptăm, aşteptăm, telefoane (nimic), aşteptăm şi ne ducem pīnă īn
faţa uşii casei lui Adi. Aşteptăm, aşteptăm (Adi īncă doarme). Cristina reuşeşte
cumva să īl trezească şi uite aşa pornim pe DN 1 spre Buşteni.
La ora 9.00 sīntem la hotel Silva, punem rucsacii īn spate şi īncepem să urcăm
pe Poteca Urlătorilor (marcaj triunghi albastru denumită eronat Jepii
Mari
[link]).
După circa 850 m se găseşte, pe dreapta, intrarea pe Valea Seacă dintre Clăi (catalogată
drept traseu de alpinism 1B). Īndată ce intrăm pe firul văii īntīlnim prima
săritoare, de care trecem uşor. La cea de-a doua avem puţin mai mult de furcă şi
aplicăm metoda cu bolovanul īn braţe. La scurt timp, ne loveşte un miros de
hoit proaspăt. Descoperim un
cadavru de capră neagră, sfīrtecat, cel mai
probabil, de nişte lupi. Putem observa şi din
poze că prădătorul a operat
cavitatea toracică şi muşchii animalului.
Mai căţăram nişte pietre şi ajungem la o
fereastră pe care urcăm, prin
interiorul ei, spre etajul următor. Aici găsim cea mai dificilă
săritoare a
traseului, dotată cu surplombă. Petrecem aproximativ 45 de minute la această
trecere, care ar fi fost mult mai facilă dacă am fi avut cu noi ceva coardă. Īn
cele din urmă, Adi izbuteşte o ascensiune fără rucsac pe marginea văii, ocolind
stīnca-problemă şi ne dă o mīnă de ajutor, la propriu, pentru a putea să urcăm
şi noi mai departe. Īn partea superioară, valea devine mai abruptă, iar stīncile
dispar īncet sub stratul de sol acoperit cu iarbă pletoasă.
După un urcuş mai susţinut, traseul răzbeşte īn Brīna lui Răducu (cotat, de
asemenea, traseu de alpinism 1A). Zăbovim pe muchia brīnei, unde mīncăm
bunătăţile din rucsaci. Soarele ne īmbie atunci cīnd norii se mai risipesc şi
īmi acordă oportunitatea de a vedea pe viu
fenomenul spectrului Brocken. Acest
fenomen se poate observa atunci cīnd soarele īţi proiectează umbra pe o pelicula
de nori, iar lumina se difractă formīnd un halo colorat īn jurul siluetei tale.
Ne continuăm drumul de-a lungul potecii bine conturate pe Brīna lui Răducu.
Traseul pierde īncet din altitudine şi străbate pīlcuri de jnepeniş aflate la
poalele unor stīnci semeţe. La intersecţia cu nişte vīlcele, cărarea devine mai
greu de observat şi astfel ne iese īn cale cel de-al doilea impas al acestei
ture: brīna se īngustează şi devine destul de expusă.
Adi este un veritabil
Tarzan al jnepenilor şi reuşeşte să coboare de pe bucata abruptă, dar Cristina
şi cu mine preferăm traversarea pe brīnă, fără să ne uităm prea mult īn jos.
Eforturile ne sīnt răsplătite cu o imagine frumoasă asupra
Crucii Eroilor
Neamului (monument ridicat īn anii 1920 īn apropierea Vīrfului Caraiman). Nu mai
trece mult timp şi intersectăm
Valea Jepilor (denumită destul de forţat traseul
Jepii Mici). De aici coborīm pe marcaj cruce albastră pīnă la hotel Silva,
făcīnd slalom printre pantofarii obişnuiţi ai acestui traseu. Aşadar, la 16:40
sīntem din nou līngă automobil.
Voi menţiona şi timpii pe care i-am realizat īn parcurgerea circuitului nostru:
-
Valea Seacă dintre Clăi 4 ore (de la intrarea pe
vale, pīnă la Brīna lui Răducu);
-
Brīna lui Răducu 1 oră şi 40 de minute (de la
ieşirea din Seacă, pīnă la Valea Jepilor);
-
Valea Jepilor 1 oră şi 10 minute (de la
intersecţia cu Brīul lui Răducu, pīnă la hotel Silva).
|