- 29-30 octombrie 2011 -
De 5 ani încoace ultimul weekend din octombrie aduce cu el Aniversarea Ursului Trubadur. Pînă acum nu participasem decît la Aniversările UT impare (5 ani – cabana Diham; 7 ani – cabana Negoiu; 9 ani – cabana Sîmbăta), dar pentru că se împlinea un deceniu de activitate al acestui grup, m-am decis că nu trebuie să ratez un astfel de eveniment. Padina a fost aleasă datorită accesului uşor (se poate ajunge cu maşina chiar pînă la cabană). Asta nu înseamnă că ne-am lenevit atît de tare încît să folosim această variantă de "traseu". Discuţiile intense purtate pe grupul de Yahoo! au stabilit ideea de a urca din satul Moieciu de Sus către Şaua Strunga, via Poiana Guţanu, cu un mic ocol prin Şaua Bătrîna.
Munţii Piatra Craiului fotografiaţi din Poiana Guţanu
Am avut parte de o zi frumoasă de octombrie care ne-a răsplătit cu deschideri de peisaj către creasta Pietrei Craiului şi Munţii Iezer-Păpuşa. Abruptul vestic, calcaros, al Bucegilor mai păstra pe alocuri urmele zăpezilor de la începutul lunii, fără a ne incomoda în vreun fel. În Şaua Bătrîna am făcut un popas mai mare pentru regrupare şi fotografii, iar pe vîrful omonim, aflat la mică distanţa de şa, am realizat un şir de poze în cascadă. Plimbarea a continuat în coborîre domoală spre Şaua Strunga, printre calcare erodate şi petice de zăpadă. De partea cealaltă a văii Ialomiţei se zăreau releul de pe Coştila, Sfinxul, staţia de telecabină şi cabana Babele, dar atenţia fusese preluată de lama zimţată a Craiului care se pierdea în negura apusului de soare.
Poză de grup cu fetele pe vîrful Bătrîna (2181 m)
Odată cu lăsarea serii şi a frigului gaşca s-a cam spart, dar traseul era uşor, de la refugiul din Şaua Strunga coborîndu-se direct spre cabana Padina în aproximativ o oră. După ce ne-am luat camerele în primire, am savurat, fiecare după gusturile sale, ciorbe, fripturi şi cîteva beri, în aşteptarea momentului festiv. Seara aniversară a fost deschisă de o proiecţie de poze realizată de Ancuţa în care am revăzut momentele epocale, din cele mai vechi timpuri ale Ursului Trubadur pînă astăzi. Membri vechi şi mai noi, foşti sau actuali s-au perindat în lumina retroproiectorului. Bineînţeles, cei care au venit cu maşina pînă la cabană au fost responsabili cu logistica. Într-un clip "publicitar" l-am revăzut pe marele absent al serii, Vlăduţ: "Vă întrebaţi cum de arăt aşa de bine la două sute un an. Acesta este secretul meu: apele minerale Borsec." La finalul acestui slideshow a intrat în scenă şi tortul, cu tradiţionalul "La mulţi ani!".
În camera nr. 4 şi-au dat întîlnire cele trei chitare, care s-au acordat în acelaşi ton pentru a putea produce un concert de zile mari, powerd by Sîrma şi tot felul de vinoase. Vedeta serii s-a numit "Blues UT", compus într-o zi de iarnă la cabana Urlea (parcă prin 2006) de către Vlăduţ, Andrei şi sir Alex Creţu', cîntec renăscut din naftalinele caietului Vladimiresc. Acordurile s-au întins tîrziu în noapte, Vladimir, BauBau, Cincineru' şi subsemnatul aflîndu-se la cap de strune. Eu m-am retras la aşternuturi ceva mai devreme şi nu am scăpat, bineînţeles, de urarea "Cine pleacă e un bulangiu".
A doua zi, Lollek, Cristina, Octavian, Paul şi cu mine am pornit spre Peştera, apoi pe valea Doamnele către Şaua Bătrîna. Diana a trebuit să ne ajungă din urmă pentru că a plecat fără rucsac să viziteze peştera Ialomicioarei şi a trebuit să se întoarcă după el la Padina. Grosul grupului a urcat în Şaua Strunga, de unde au coborît mai repede către maşini. Valea Doamnele am regăsit-o tare săracă în ceea ce priveşte şuvoaile de apă, dar e drept, prima data am cunoscut-o în luna iunie, cînd cascada era alimentată de ploi abundente şi topiri de zăpadă. După un traseu de aproximativ 5 ore, am recuperat şi noi maşina, iar apoi ne-am întîlnit cu ceilalţi la un restaurant în Predeal.
Valea Doamnele
Pentru mine, Ursul Trubadur reprezintă mai mult decît o gaşcă de prieteni. În 6 ani de ture alături de acest grup am învăţat multe dintre tainele atît de preţioase ale mersului pe munte, mi-am dezvoltat cîntatul la chitara şi mi-am dat seama ce înseamnă un grup de munţomani, cu avantaje şi dezavantaje. Nu în ultimul rînd UT mi-a făcut cunoştinţă cu oameni minunaţi. La mulţi ani, Urşilor Trubaduri!
Mai multe fotografii puteti vedea
[aici], pe site-ul UrsulTrubadur.org.
