|
Note şi poze din Dobrogea Centrală şi de Nord: Medgidia – Tîrguşor – Mănăstirea şi Peştera sf. Ioan Casian – Cetatea Histria – Capul Dolojman – Cetatea Enisala (Heracleea) – Mănăstirea Uspenia – Babadag – Colonia Altîn Tepe – Casimcea – satul Stînca – Cheile Dobrogei - 22-23 septembrie 2012 -
|
|
|
Pămînturile Dobrogei au fost locuite de-a lungul istoriei moderne, pe lîngă români, de multe alte popoare. Ele au lăsat în urmă însemnate amprente culturale, unele dintre acestea fiind vizibile şi astăzi. Cetăţi, biserici sau moschei ascund fiecare cîte o poveste diferită, strîns legată de viaţa comunităţilor din care au facut parte în trecut. Pentru a vă forma o idee, puteţi vedea
[aici] o
hartă etnografică a Dobrogei, realizată de Orest Tafrali şi publicată în cartea "La Roumanie Transdanubienne (La Dobroudja)" (Paris, Éditions Ernest Leroux, 1918). Minorităţi etnice există şi astăzi în aceste locuri, dar ele nu mai sînt la fel de bine reprezentate.
|
|
|
Lacul Casian |
Peştera sf. Ioan Casian |
|
Mănăstirea sf. Ioan Casian |
Mănăstirea sf. Ioan Casian |
|
Mănăstirea şi peştera sfîntului Ioan Casian se află la 4 km de DJ 222, punctul de ramificaţie fiind în imediata apropiere a satului Tîrguşor. Drumul de pamînt trece prin spatele gării Tîrguşor-Dobrogea, clădire construită în jurul anului 1912.
|
Gara Tîrguşor Dobrogea |
|
Drumul comunal 80 între Cheia şi Gura Dobrogei |
Viaduct CFR lîngă satul Casian |
|
Oraşul antic Histria a fost întemeiat în secolul al VII-lea î. Hr. de către colonişti greci. Este unul dintre cele mai vechi oraşe atestate de pe teritoriul României, fiind construit ca port la Marea Neagră (în acele vremuri, actualul lac Sinoe făcea parte dintr-un golf). În timpul extinderii imperiului său, Burebista a cucerit şi Histria, iar după moartea acestuia oraşul-port a intrat sub stăpînire romană. În urma săpăturilor arheologice s-a determinat că oraşul a rămas locuit pînă în secolul al VII-lea. Atacurile avarilor au afectat grav Histria, fapt ce a forţat populaţia să părăsească oraşul.
|
Ruinele oraşului antic Histria |
|
De la Histria am mers direct la Jurilovca, un sat de lipoveni aflat pe malul lacului Goloviţa. De aici, în timpul sezonului estival, există curse regulate către Gura Portiţei, satul pescăresc ce a devenit o destinaţie tursitcă apreciată datorită izolării sale. Pe internet există păreri împărţite referitor la sălbăticia pe care o mai găseşti la Gura Portiţei. Noi nu am ajuns astăzi acolo ci ne-am îndreptat spre situl arheologic Orgame/Argamum. Drumul ce porneşte din Jurilovca către capul Dolojman nu a fost greu de găsit, fiind bine semnalizat cu indicatoare. Am rulat pe asfalt pînă la 2 km de sit, unde există o parcare şi un semn auto de acces interzis. Aici este limita Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, aşa că am respectat indicatorul şi am pornit la pas către ruine - nu înainte de a arunca un ochi pe panoul care ne oferă cîteva informaţii despre aşezarea antică. Cetatea grecească Orgame a fost fondată la mijlocul secolului al VII-lea î. Hr. (cam în aceeaşi perioadă cu Histria) şi este prima aşezare de pe teritoriul României menţionată într-un izvor antic scris. Ea a fost amplasată în creştetul capului Dolojman, un excelent punct strategic al golfului Halmyris (actualul lac Razim). Argamum este numele pe care cetatea îl primeşte în epoca romană. Dovezile locuirii se sfîrşesc în secolul al VII-lea, atunci cînd, probabil, a fost şi aceasta părăsită în urmele atacurilor avare. |
|
|
Pe lîngă situl arheologic, capul Dolojman oferă o privelişte de excepţie asupra lacurilor Razim şi Goloviţa. Patru pelicani falnici ce au tranzitat deasupra capului ne-au facut să ne simţim cu adevarat într-un loc special - un loc în care natura se împleteşte armonios cu istoria unor civilizaţii apuse. |
Capul Dolojman |
|
Pelicani zburînd deasupra capului Dolojman |
Cetatea Argamum |
|
Capul Dolojman |
Capul Dolojman |
|
Case pescăreşti la capul Dolojman |
Case pescăreşti la capul Dolojman |
|
Drumul de la Jurilovca spre Babadag, refăcut recent, este o adevărată desfătare pentru şoferi. În zare se arată, cocoţată pe un deal, cetatea medievală Enisala către care ne îndreptăm cu interes sporit. Numele are etimologie turcească, asemenea multor alte toponime din zonă. "Yeni" înseamnă "nou" iar "selo" este cuvîntul slav pentru "sat". Dealul calcaros pe care a fost ridicată cetatea dezvoltă o deosebită privelişte panoramică, oferind o bună vizibilitate asupra lacurilor Razim şi Babadag. Cel din urmă este un liman fluvio-maritim, format la gura de vărsare a rîului Teliţa în Razim. Cunoscută şi sub numele bizantin Heracleea, actuala cetate se pare că ar fi fost construită de genovezi în secolele XIII-XIV, după care a făcut parte din Despotatul lui Dobrotici (conducătorul de la care se trage numele Dobrogei). În anul 1391, Mircea cel Bătrîn cucereşte Dobrogea şi odată cu ea şi cetatea Enisala. După numai 30 de ani, este rîndul Imperiului Otoman să pună stăpînire pe cetate şi pe teritoriile Dobrogei, o stăpînire ce va dura pînă în anul 1877. Odată cu avansarea spre nord a cuceririlor otomane, dar şi din cauza transformării golfului Halmyris în lagună, Enisala îşi pierde importanţa strategică, fiind abandonată în secolul al XV-lea. |
|
|
Lacul Babadag |
Cetatea Enisala (Heracleea) |
|
Noaptea am petrecut-o la cort, în apropierea Mănăstirii Uspenia, după ce am parcurs drumul ce leagă Babadagul de Slava Rusă (DJ 223A). Drumul este rău, plin de gropi, dar are şi o notă de frumos pentru că stă ascuns sub umbra pădurii Babadag. Mănăstirea Uspenia se află la 4 km distanţă faţă de Slava Rusă şi este singurul lăcaș de cult din România, aflat în mediul rural, ce are rang de catedrală. Este reşedinţa Eparhiei Ortodoxe de Rit Vechi a Slavei, ce s-a separat de Biserica Ortodoxă Rusă după modificările aduse de către aceasta în cadrul Sinodului din anul 1654. Biserica mare a mănăstirii a fost construită la jumătatea secolului al XIX-lea şi sfinţită în anul 1886. Are hramul Adormirea Maicii Domnului, cunoscut popular sub denumirea de Uspenia.
|
Detaliu al Bisericii Mănăstirii Uspenia |
|
A doua zi ne-am întors în oraşul Babadag pentru a descoperi ce a mai rămas din influenţele turceşti care au dominat pînă la sfîrşitul secolului al XIX-lea oraşul. Babadag înseamnă, în traducere liberă, "tatăl muntelui", de la cuvintele turceşti "baba" (tată) şi "dağ" (munte). Prima oprire am facut-o pentru a vedea moscheea (geamia) Gazi Ali Paşa, construită în 1610 şi renovată în anul 1998 în urma unei colaborări turco-române. Merită să te descalţi şi să păseşti pe covorul moale din interior. Trebuie apoi să îţi îndrepţi privirea în sus pentru a observa tavanul din lemn, decorat cu semilune islamice aşezate în formă de cerc. Aceste lucruri m-au făcut să mă simt, pentru un scurt moment, ca în Turcia. Chiar lîngă moschee, se află casa imamului (preotul musulman) şi
mormîntul lui Gazi Ali Paşa, care se poate, de asemenea, vizita. Cele două monumente,
geamia şi mormîntul, se află reconstituite în muzeul de miniaturi în aer liber din Istanbul, numit Miniatürk.
|
|
|
Moscheea Gazi Ali Paşa din Babadag |
Mausoleul lui Sarı Saltuk Baba din Babadag |
|
Părăsim Babadagul cu destinaţia Colonia Altîn Tepe, o altă denumire cu origine turcească ("dealul de aur"). Aici a fost o mină din care s-au extras cupru, fier, aur şi argint. Exploatarea s-a închis în anul 2003, soartă pe care au avut-o toate minele aurifere din România. Nu a mai rămas nimic în urmă, în afară de nişte puţuri sigilate şi o pădure de stîlpi de beton. Blocurile din sat inspiră doar tristeţe, un sentiment ce este purtat ca o povară de toţi oamenii care au mai rămas în sat. Doar biserica renovată şi cele cîteva case noi de la marginea satului, cu maşini scumpe parcate în curte, aduc speranţa că localitatea nu va dispărea. |
|
|
Colonia minieră Altîn Tepe |
Colonia minieră Altîn Tepe |
|
Satul părăsit Stînca |
Satul părăsit Stînca |
|
De la Altîn Tepe ne îndreptăm către comuna Casimcea, unde urmează să căutam satul parăsit Stînca. Pînă la Sarighiol de Deal, drumul este bun. Apoi începe dezastrul: DJ 222E sau 10 km de drum parcă arat cu plugul. Pierdem o groază de timp, dar într-un final ajungem în comuna natală a sculptorului Ion Jalea (aflăm această informaţie de pe un panou amplasat la intrarea în localitate). Întrebăm sătenii despre drumul direct spre satul Stînca, dar sîntem sfătuiţi sa ocolim prin Rahman. Urmăm acelaşi DJ 222E, care este tot în stare groaznică. Pe cîteva porţiuni ne bucurăm că există un drum de pămînt, pe cîmp, care merge în paralel cu cel de asfalt găurit. Din Rahman cotim la stînga pe DC 30, care se aseamănă cu DC 80 parcurs cu o zi în urmă. Trecem de Haidar, un sat din care au mai rămas doar cîteva case şi ajungem în Stînca. Acesta din urmă a fost, literalmente, ras de pe suprafaţa pămîntului. Mai sînt vizibile doar fundaţii de case, cîteva scări de beton şi cimitirul. Cruci de beton sau de fier zac dărîmate la pămînt. Pe multe se mai pot citi nume şi ani. Unele sînt de prin anii '60-'70. Nu înţelegem de ce a fost desfiinţat acest sat şi nici pe internet nu am găsit detalii. Un om din zonă ne-a spus că ar fi stat în calea unor planuri ceauşiste, dar nici el nu ştia mai multe. |
|
|
Cimitirul din satul părăsit Stînca |
Cimitirul din satul părăsit Stînca |
|
După cîteva poze prin sat şi împrejurimi, am făcut cale întoarsă spre Casimcea şi Sarighiol de Deal (bineînţeles, înjurînd gropi), de unde ne încadrăm spre sud pe DJ 222. Şi pe aici facem slalom printre mini-cratere, dar măcar putem rula cu o viteză rezonabilă. Ultima oprire o realizăm în Cheile Dobrogei (sau Cheile Casimcei), ce au fost săpate în calcare recifale din perioada jurasică. Rocile puternic erodate ascund multe organisme fosile, fapt ce a dus la înfiinţarea unei rezervaţii naturale mixte (geologică şi botanică). Din nefericire, peisajul este stricat de turiştii-grătaragii care au ieşit duminica la iarbă verde, cu muzică şi gălăgie.
|
Drumul judeţean 222E este plin de gropi |
|
Cheile Dobrogei |
Cheile Dobrogei şi eoliene în fundal |
|
Punem capăt astfel excursiei noastre în partea centrală şi de nord a Dobrogei, cu precizarea că nu am reuşit să vedem tot ce ne-am propus. Mănăstirea Colelia (o fostă biserică germană), bănuţii Dobrogei, peşterile de la gura Dobrogei, canaralele Hîrşovei şi multe alte ruine greco-romane vor rămîne în plan pentru o viitoare vizită, la care vom adăuga alte puncte de interes, precum mănăstirile Celic Dere şi Cocoş, lacul Iacobdeal din cariera de la Turcoaia, Munţii Măcin, sau peşterile din zona satului Nufăru.
|
|
![[aici]](27-Dobrogea/Carte-ethnographique-de-la-Dobroudja-Tafrali-Harta-etnografica-a-Dobrogei.JPG){kind=link}
