Am adăugat un mic dicţionar de termeni
montani, extras din cărţile Munţii Noştri, ediţiile Oficiului Naţional de
Tursim Carpaţi.
ABRUPT perete stīncos, accidentat, foarte īnclinat sau
vertical; termenul se foloseşte si pentru pantele puternic īnclinate, dar
accesibile (ex.: coborīş abrupt).
AMONTE spre izvor (īn legătură cu poziţia unui punct de pe cursul unei ape);
īn sens contrar curgerii apei.
AVAL (īn opoziţie cu amonte) spre vărsare; īn sensul de curgere al apei.
AVEN peşteră verticală; puţ natural.
BALTĂ pe Bistriţa, acest termen arată locul īn care rīul, fiind mai larg şi cu
o viteză de scurgere mai mică, are aspectul de apă stătătoare (apa bălteşte).
BAZIN HIDROGRAFIC regiunea din care īşi adună apele un rīu.
BĪTCĂ porţiune mai īnaltă, izolată, de pe o culme sau de pe o coastă a unui
munte; măgură.
CARSTIC vezi relief carstic.
CĂLDARE depresiune circulară, mărginită de versanţi prăpăstioşi, situată īn
zona īnaltă a munţilor.
CĂSOAIE construcţie simplă de lemn, cu o īncăpere locuibilă şi cu un grajd
pentru iernatul vitelor īn fīneţele de munte; conac.
CHEIE vale strīmtă īntre pereţi īnalţi de stīncă.
CINEGETIC privitor la vīnătoare; vīnătoresc.
CIOPOR grup de capre sălbatice; turmă.
CIRC GLACIAR depresiune circulară, avīnd aspectul unui amfiteatru, formată
prin eroziune sau prin acţiunea unui gheţar, situată īn zona īnaltă a munţilor.
CĪRJOI cotitură a unui rīu; cot.
COASTĂ versant, clină, pantă a unui deal sau munte.
DE-A COASTA se foloseşte pentru a arăta mersul īn lungul unei coaste, fără a
urca sau coborī.
CONAC construcţie simplă de lemn, cu o īncăpere locuibilă şi cu un grajd
pentru iernatul vitelor īn fīneţele de munte; căsoaie.
CUMPĂNA APELOR linie de separaţie a două bazine hidrografice; coincide cu o
creastă sau o coamă.
CURMĂTURĂ element geografic īn formă de şa, de V, de portiţă, etc., situat pe
o linie de creastă şi care, marcīnd punctul de minimă altitudine dintre două
vīrfuri, serveşte obişnuit ca loc de trecere de pe un versant pe altul.
DĂLCĂUŞ ajutor al cīrmaciului unei plute, care stă la cīrma din spate.
DEFILEU vale īngustă şi adīncă formată de o apă curgătoare īn regiunile de
munte.
DOLINĂ groapă īn formă de pīlnie, rezultată prin dizolvarea de către ape a
rocilor solubile.
DORNĂ lac adīnc, subteran (īn peşteri); vīrtej; vīltoare; bulboană.
DUNGĂ separaţia dintre două circuri, zănoage sau căldări glaciare; spinarea
dungii este rotunjită.
ESCALADĂ căţărare īntr-o zonă stīncoasă.
FISURĂ crăpătură īngustă, īntr-un perete de stīncă.
GENUNE prăpastie adīncă, abis; pe cursul unei ape, loc īntins cu adīncime
foarte mare.
GOL ALPIN zonă situată deasupra limitei superioare a pădurii, acoperită cu
păşuni, tufişuri mărunte etc., sau lipsită de vegetaţie.
GREABĂN parte mai ridicată din culmea unui munte.
GRIND mai ales pe rīul Bistirţa, ridicătură a fundului stīncos care ajunge,
cīteodată, pīnă la suprafaţa apei.
GUANOFOSFAT acumulare a gunoiului de lilieci.
HAIT baraj artificial pe apele de munte care se deschide la pornirea plutelor;
undă de apă formată prin deschiderea barajului.
IEZER lac de munte; tău; ochi de mare (local).
IZBUC locul de ieşire a apei unui pīrīu sau rīu subteran ce curge pe un canal
natural.
MUNCEL munte mic (īn raport cu cei vecini) făcīnd parte dintr-un şir de
īnălţimi asemănătoare.
NAHLAP undă, val, vīrtej īntr-o apă curgătoare.
OBCINĂ culme sau coamă de munte care leagă două piscuri şi de-a lungul căreia
se poate merge cu carul.
OROGRAFIE partea geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea
şi studierea formelor de teren.
PAS trecătoare peste munte.
PLAI parte de munte, uşor īnclinată, acoperiţi cu păşuni; drum de munte;
potecă.
PLATOU CARSTIC platou cu formaţiuni carstice (peşteri, doline, avene, ponoare,
văi oarbe etc.).
POLIE depresiune carstică īnchisă; pe fundul ei plat curge o apă care obişnuit
se pierde īn pămīnt, dar care la viituri umple depresiunea, formīnd un lac
temporar.
POLIŢĂ brīnă, loc drept sau uşor īnclinat, īngust de-a lungul unui versant de
munte (ex.: Poliţa Caprelor, Poliţa cu Crini etc.).
PONOR loc de pierdere al unui curs de apă prin crăpături impenetrabile pentru
om; scurgerea apei nu se face sub presiune; este situat de obicei la piciorul
unui perete de calcar.
PRIPOR coastă de munte; pantă abruptă; povīrniş; rīpă.
PURIF zăgaz, cu loc de trecere permanentă pentru plute, construit cu scopul de
a ridica nivelul apei pentru nevoile plutăritului.
RAGILĂ unealtă formată dintr-o scīndură īn care sīnt īnfipţi dinţi de fier şi
printre care se trage līnă, cīnepă sau in; darac.
RELICT plante şi animale rare, multe din ele păstrīnd intacte formele pe care
le-au avut īn trecut.
RELIEF CARSTIC relief specific regiunilor cu roci solubile (calcar, gips, sare);
se caracterizează prin platouri cu văi oarbe, chei, abrupturi, doline, polii,
ponoare, sorburi, izbucuri, avene, peşteri etc., generate de acţiunea de
dizolvare şi de circulaţie a apei pe canale subterane.
RUNC loc despădurit, īntrebuinţat ca păşune; poiană īn pădure la munte;
curătură.
SCHELĂ (īn plutărit, sens de port); loc pe malul unei ape unde se īntocmesc şi
de unde pornesc plutele.
SMĪRDAR bujor de munte (Rhododendron kotschyi).
SORB loc de pierdere īn pămīnt a unui curs de apă situat sub oglinda apei;
scurgerea apei se face sub presiune.
STALACTITE-STALAGMITE forme de depunere, īn peşteri, a rocilor solubile (cel
mai adesea calcar); stalactitele atīrnă din tavan ca nişte ţurţuri, stalagmitele
se ridica de pe podeaua peşterii.
ŞA porţiune mai josă a unei culmi sau creste.
ŞLEAU drum natural, bătătorit de care.
TALVEG linie de cea mai mare adīncime de pe cursul unei ape; firul văii.
TARNIŢĂ culme sau coamă de munte īn formă de şa.
TĂU lac de munte; iezer; ochi de mare (local).
TERASĂ suprafaţă de teren īn formă de trepte aşezate la diferite īnlăţimi
deasupra albiei unei ape curgătoare.
TINOV mlaştină de turbă.
TISĂ arbore sau arbust răşinos, care poate atinge vīrsta de 1000 ani, cu
frunze īn formă de ace moi, verzi, otrăvitoare; are lemnul tare şi foarte
preţios (Taxus baccata).
VALE OARBĂ vale īnchisă de un perete, la baza căruia se pierde apa.
VĂIUGĂ vale īngustă şi puţin adīncă; văioagă.
ZADĂ arbore răşinos, cu frunze lungi, īn formă de ace, pe care le pierde
toamna; are lemn tare şi durabil, foarte preţuit; larice (Larix decidua).
ZĂNOAGĂ depresiune circulară, cu versanţi prăpăstioşi, īn zona īnaltă a
munţilor; căldare; circ.